V-ați întrebat vreodată ce se întâmplă cu sateliții vechi? Având în vedere că în prezent peste 4.000 de sateliți orbitează în jurul planetei Pământ, sateliții ce nu mai pot fi utilizați nu pot fi lăsați să plutească în spațiul cosmic la nesfârșit. În timp, spațiul din jurul planetei s-ar aglomera, iar orbitele vehiculelor funcționale ar fi afectate. Așadar, unde sunt duși sateliții odată ce sunt scoși din uz?

Sateliții au diverse întrebuințări – observă vremea, măsoară gazele cu efect de seră din atmosferă sau studiază stelele. Cu toate acestea, durata lor de viață nu este nelimitată. În cele din urmă se uzează și încetează să mai funcționeze.

Când un satelit trebuie scos din funcțiune, există două opțiuni. Acesta fie este trimis cât mai departe de planeta noastră, folosind ultima picătură de combustibil de care dispune sau este adus pe Pământ. În ultimul caz, există două rezultate. Sateliții mai mici ard în atmosfera planetei noastre și nu ajung niciodată pe pământ. Pe de altă parte, obiectele spațiale mai mari, cum ar fi stațiile spațiale, sunt aduse pe Pământ, într-o zonă îndepărtată de orice urmă de civilizație.

Acest cimitir al navelor spațiale, cunoscut și ca polul oceanic al inaccesibilității, se află în Pacificul de Sud, la aproximativ 2.700 km sud de Insulele Pitcairn, între Australia și Noua Zeelandă. Este unul dintre cei doi poli ai inaccesibilității, fiind locul cel mai îndepărtat de uscat. Celălalt pol al inaccesibilității, locul de pe uscat cel mai îndepărtat de ocean este considerat a fi Poarta Dzungariană, un pasaj montan între China și Asia Centrală.

Cimitirul sateliților numără în prezent aproximativ 260 de sateliți, împrăștiați pe o suprafață de 1.500 km2, pe fundul oceanului. Inclusiv rămășițele stației spațiale ruse Mir sunt acolo, din anul 2001.

Regiunea nu reprezintă o amenințare pentru noi, deoarece sateliții care ajung aici au parte de o coborâre controlată. Există totuși cazuri în care pierdem contactul cu obiectele spațiale și, prin urmare, nu le mai putem controla traiectoria. Cu o astfel de situație ne vom confrunta la începutul anului viitor, când satelitul chinez Tiangong-1 va reintra în atmosfera noastră.

Știm că se va prăbuși undeva între Spania și Australia, dar nu vom putea identifica o locație precisă decât cu câteva ore înainte de a ajunge pe Pământ.

Cu toate acestea, cazurile precum cel de mai sus sunt rare și, din câte știm, nimeni nu a fost rănit până acum.

Sursă:

www.bbc.com

(Visited 124 times, 1 visits today)